Hey.....a trecut ceva timp de cand nu am mai scris....multe s-au schimbat.Acum sunt anul doi intr-un colegiu din Bacau!!
Am ajuns la un timp in care nu stii ce atitudine sa iei fata de oricare situatie...Acum daca ai gresit ....nu mai poti miza pe simplul fapt ca o sa ti se ierte pentru ca esti inca copil....Deja nu mai stii ce vrei si ce e corect sa vrei....Incepi sa te transformi intr-un metru patrat de beton .....nu mai tii cont de ceea ce iti doresti cu adevarat.....Alergi dupa popularitate,fite,figuri, alea alea......si iti pierzi esenta......Sunt in clasa a X-a,dar ma simt ca un copil uneori ....Poate din simplul fapt ca incerc sa par cine nu sunt??? Poate pentru ca imi e frica sa fiu "eu" cu adevarat?
Incerc sa le fac la toti pe plac fara sa inteleg ca ma pierd printre sfaturi inutile,scene de teatru .....Nu mai pot fi sincera....Am uitat cum se face...
In fiecare zi incerc sa ma trezesc cu gandul ca azi va fi mai bine....si parca imi reuseste,dar .....tot incercand sa ma mint ca totul nu e asa cum pare.....uit sa traiesc sentimentele....spun lucruri pe care nu le cred....fac ceea ce nu vreau......mi-i frica sa fiu eu....simt ca in momentul in care as fi ... adevarata.....m-as lovi de indiferenta tuturor....pentru ca .....nimanui nu ii pasa ca te sufoci in propriile imaginatii si aberari.....esti disperata in cautarea unei iesiri din celula societatii in care te afli si in care incerci sa supravietuiesti.....dar stii ca esti condamnata pana la sfarsitul zilelor sa accepti realitatea asa cum iti este data......
