La început ai impresia că pe blogul tău poţi scrie orice. Într-adevăr la începutul începutului chiar poţi scrie orice pentru că oricum nu îţi citeşte blogul mai nimeni. După o vreme apar câţiva cititori, pe care îi poţi număra pe degetele de la o mâna şi deşi sunt în fiecare zi alţii, începi să conştientizezi că nu scrii doar pentru tine, încerci să scrii cât mai coerent şi cât mai corect. Cu timpul prinzi câteva noţiuni elementare de SEO şi reuşeşti să promovezi puţin blogul de care te-ai ataşat. Dacă ai ceva de spus încep să apară câţiva cititori fideli şi chiar câteva reacţii sub formă de comentarii. Deja ai câteva zeci de ‘unici’ pe zi, simţi că nu ai pierdut timpul degeaba dar împreună cu traficul creşte şi apăsarea răspunderii a ceea ce scrii.
După ce treci pragul critic de o sută de ‘unici’ pe zi începi să îţi doreşti mai mult, să poţi dezvălui nedreptăţile ce te înconjoară şi realizezi că nu poţi. Nu poţi scrie despre poliţistul care ia şpagă, nu poţi scrie depre funcţionarul ce ia pungi cu cafea prin intrarea din spate în timp ce tu aştepţi ca prostu’ la geam, nu poţi scrie despre proxenetul ce îţi zgârie subconştientul ori decâte ori vrei să îţi limezeşti gândurile cu o ţigară, la muncă fiind.
După ce treci pragul critic de o sută de ‘unici’ pe zi începi să îţi doreşti mai mult, să poţi dezvălui nedreptăţile ce te înconjoară şi realizezi că nu poţi. Nu poţi scrie despre poliţistul care ia şpagă, nu poţi scrie depre funcţionarul ce ia pungi cu cafea prin intrarea din spate în timp ce tu aştepţi ca prostu’ la geam, nu poţi scrie despre proxenetul ce îţi zgârie subconştientul ori decâte ori vrei să îţi limezeşti gândurile cu o ţigară, la muncă fiind.
Nu poţi să scrii despre multe lucruri pentru că eşti în stadiul în care eşti un ‘nimeni’ cu ambiţii pentru că ai mai multe şanse să îţi bagi astfel beţe în roată decât să schimbi această lume nedreaptă!
